La începutul terapiei, mulți se așteaptă la lucruri ușor de observat: cuvinte noi, culori, forme, litere.
În realitate, primele lucruri pe care le construim sunt mai puțin vizibile, dar absolut esențiale.
În primele etape, lucrăm la:
• formarea relației terapeutice
• atenție și contact (să fie prezent, conectat)
• statul în sarcină, fără să fugă de activitate
• toleranța la cerințe simple
• așteptarea
• acceptarea ghidajului și a ajutorului
Aceste abilități nu se cuantifică ușor și nu arată „spectaculos”. Dar fără ele, nu putem construi limbaj, autonomie sau abilități academice.
Un copil care nu are atenție și nu poate sta în sarcină, nu poate învăța. Un copil care nu are o relație terapeutică formată, nu va coopera.
Progresul real începe cu fundația.
Chiar dacă nu se vede imediat, ea susține tot ce urmează.